Fotografii se pot vedea aici:
1. Plecare
2. Munchen - Garmisch-Partenkirchen
3. Defileu - Cabană
4. Pasul Brett
5. Gheţar - Vârf
6. Garmisch-Partenkirchen - Lege
7. Vaalsberg
8. Signal de Botrange
9. Munchen
Perioada de desfăşurare: 4 – 12 septembrie 2013
1. Plecare
2. Munchen - Garmisch-Partenkirchen
3. Defileu - Cabană
4. Pasul Brett
5. Gheţar - Vârf
6. Garmisch-Partenkirchen - Lege
7. Vaalsberg
8. Signal de Botrange
9. Munchen
Perioada de desfăşurare: 4 – 12 septembrie 2013
Organizare:
proiect comun derulat de două organizaţii neguvernamentale din judeţul
Dâmboviţa; proiectul a fost încadrat în programul „TOP 28” al Asociaţiei de Turism Chindia din Târgovişte
(atingerea celei mai înalte cote din fiecare ţară a Uniunii Europene) şi în
programul „Edelweiss” al Asociaţiei Ecologice Floare de Colţ din Fieni.
Participare:
-
Posta
Nicolae – Asociaţia de Turism Chindia
-
Prundaru
Marius – Asociaţia Ecologică Floare de Colţ
-
Bocanciu
Ileana – Asociaţia Ecologică Floare de Colţ
Mulţumiri pentru susţinere adresăm:
-
TUI
Travel Center prin EUROLINES România – sponsorizare transport pe ruta:
Târgovişte – Sibiu – Nădlac – Passau – München şi retur;
-
Primăriei
Municipiului Târgovişte – susţinere logistică;
-
Primăriei
şi Consiliului local al oraşului Fieni – susţinere financiară;
-
SC
Geo-Sting SRL Târgoviște – susţinere financiară;
-
SC
Vădan SRL Târgoviște – susţinere financiară;
-
Prietenilor
care ne-au ajutat: Cătălina Posta (beţe de schi), Cristina Teodosescu (efecte
personalizate), Cristi Zaharia (transport şi informaţii în Germania), Heinz
Ioan (informaţii în Germania), Restaurantul „La mama Crina” (pahar pentru
toastul de pe vârf); Conducere gară Eupen – Belgia (păstrare gratuită a
bagajelor mari); Cetățean belgian – transport gratuit Eupen – Signal de
Botrange.
Desfăşurare:
Miercuri 4 septembrie 2013 – Târgovişte – München
Am plecat din Târgovişte la ora 6:00, cu firma TUI
Travel Center prin EUROLINES România, societate care ne-a asigurat bilete
gratuite dus-întors. Am sosit la München a doua zi la ora 9:00 după o călătorie lungă,
dar fără probleme.
Joi 5 septembrie 2013 – München – Höllentalanger-Hütte
La München am fost întâmpinaţi de prietenul nostru
Cristi, care ne-a preluat din autogara ZOB (Arnulf Strasse nr.21) şi ne-a dus
până în staţiunea montană Garmisch-Partenkirchen (89km). După ce ne-am
documentat despre zonă şi am mai luat câteva alimente, ne-am cazat la campingul din
Grainau (Schmolz) aflat la circa 10 minute, contra
sumei de 10 de euro/noapte/persoană, pentru 2 zile. Am montat cortul şi am
mâncat de prânz, după care, doar cu bagajele de tură am plecat în jurul orei
16:30 din Hammersbach (758m), o localitate din apropiere, luându-ne rămas bun de la Cristi, spre cabana Höllentalanger-Hütte.
Prima
parte a traseului este prin pădure şi după circa o oră de urcuş am ajuns la
micuţa cabană Höllental Eingangshütte (1045m) care străjuieşte intrarea în
defileul Höllentalklamm.
Pentru a păşi în defileu am trecut printr-o poartă metalică, după ce am plătit
câte 4 euro de persoană.
Defileul este plin de cascade şi destul de umed,
dar complet amenajat, cu trepte, podeţe şi tuneluri, iar la început este
construit un mic muzeu cu imagini şi obiecte vechi. Am parcurs defileul într-o
oră şi 15 minute, pentru ca după alte 45 de minute de urcuş susţinut să ajungem
la cabana Höllentalanger-Hütte (1387m), ţinta acestei zile.
Pentru că
nu aveam rezervare, am obţinut cu greu cazare după ora 21:00, la priciuri în
pod, contra sumei de 22 euro/persoană. La ora 22:00 fix, s-a dat stingerea şi
sala de mese extrem de animată cu doar câteva minute înainte a devenit brusc o
oază de linişte.
Pe tot
parcursul zilei vremea a fost frumoasă, însorită, numai bună pentru parcurgerea
traseului. Noaptea a fost liniştită şi foarte înstelată, poluarea luminoasă
lipsind cu desăvârşire în această zonă.
Vineri 6 septembrie 2013– Höllentalanger-Hütte – Zugspitze – Grainau
Am plecat
din cabană la ora 6:30, pe întuneric, odată cu mulţi alţi turişti aflaţi în
zonă, dornici ca şi noi, să ajungă pe cel mai înalt vârf al Germaniei, la 2962m.
Nu peste mult timp a început să se lumineze şi în circa o oră am sosit la prima
porţiune de via ferrata – Pasul Brett.
Ne-am
echipat corespunzător, cu cască, ham şi lonje prevăzute cu carabiniere şi am
parcurs în circa 50 de minute, fără probleme, acest prim pasaj. După încă o oră
de urcuş susţinut, dar care nu mai necesită nici un fel de asigurare, am ajuns
la baza gheţarului, unde am făcut o pauză puţin mai lungă, având în vedere că trebuia
să ne echipăm cu colţari sau pioleţi.
Am intrat
pe gheţar în jurul orei 10:00, în rând cu alţi montaniarzi, astfel că la
ieşirea de pe gheţar (care presupune o atenţie sporită), se formase o coadă de
circa 50 de persoane. Am întârziat aici mai bine de o oră şi, chiar dacă am fi
putut ocoli şi intra mai repede din nou în traseul din perete, nu am făcut-o,
pentru că toată lumea stătea la coadă. De la ieşirea de pe gheţar până sus pe
vârf, traseul şerpuieşte neîntrerupt pe peretele abrupt, echipat permanent cu
cabluri sau trepte.
Urcuşul
pe a doua porţiune de via ferrata a durat cam 3 ore, cu scurte pauze, pentru că
foarte greu găseşti câte o mică platformă unde îţi poţi trage sufletul în
poziţie firească, fără să ai impresia că în orice clipă poţi să zbori din
perete.
Am sosit
pe vârf la ora 14:45, când norii începeau să se adune, dar am avut noroc şi am
putut face fotografii cu steaguri şi sigle, am putut să bem un strop de whiskey
în paharul de la „Mama Crina” şi ne-am amintit de toţi cei care ne-au ajutat să
ajungem până aici sau au fost cu gândul alături de noi.
Coborârea
de pe vârful Zugspitze (2962m), cel mai înalt vârf al Germaniei, se poate face
spre Garmisch-Partenkirchen pe două variante: direct cu telecabina până jos (la
lacul Eibsee) sau cu o altă telecabină pe un tronson scurt, după care cu trenul
cu cremalieră. Indiferent de varianta aleasă, preţul este acelaşi, 29 de euro
de persoană. Prețul pentru o cursă dus-întors (fie telecabină direct, fie
tren/telecabină) este de 50 euro de persoană.
Noi am
ales varianta cu trenuleţul, mai lungă şi mai interesantă. Eram înapoi la
Grainau la ora 16:30, iar autobuzul ne-a dus gratuit până „acasă” (pe baza
cartelelor primite, odată cu cazarea în camping). Seara s-a încheiat cu o cină
îmbelşugată stropită cu bere tradiţională, iar după un duş fierbinte, somnul nu
ne-a ocolit.
Sâmbătă 7 septembrie 2013 – Grainau – Garmisch-Partenkirchen – München – Aschaffenburg
Dimineaţă, după micul dejun, ne-am strâns bagajele
şi am plecat de la campingul din Grainau până la Garmisch-Partenkirchen cu
aceleaşi autobuz gratuit, apoi am luat trenul până la München contra sumei de 10 euro/persoană. În
gările din Germania, nu se pot lua bilete decât de la automate, tastând
informaţiile şi achitând cu card sau cu bani lichizi. Dacă nu ai bilet,
controlorul îţi eliberează unul identic în tren, fără nici o problemă (cu o
suprataxă de 10 %).
În jurul orei 16:30 eram din nou la München şi am căutat cea mai ieftină
variantă de transport pentru a ajunge în Belgia. Nu a fost uşor să o găsim, dar
până la urmă am profitat de oferta de week-end şi plecând la ora 19:06 am
călătorit cu trei trenuri locale, pe ruta: München – Nüremberg – Würzburg – Aschaffenburg (353 km) contra
sumei de 42 euro, toţi trei. Dacă eram cinci, suma era aceeaşi...
Duminică 8 septembrie 2013 – Aschaffenburg – Liege
De la Aschaffenburg prin Frankfurt – Koblenz – Köln până la Aachen, alţi 290 km, alte patru
trenuri şi alţi 46,2 euro. Iar din Aachen la Liege, pentru 54 de km alţi 38 de
euro. Aşadar, am străbătut 720 de km în 20 de ore cu opt trenuri, contra sumei
de 42 de euro de persoană. Relativ puţin, având în vedere nivelul de trai şi
preţurile din Germania.
Ajunşi în impresionanta gară din Liege, am mers la
un punct de informare unde am aflat destule lucruri utile. Printre altele,
adresa unui hotel de tineret aflat chiar în centru, preţurile pentru cazare şi
modalitatea de a ajunge acolo cât mai simplu. Am călătorit cu transportul în
comun, un bilet având valoarea de 1,9 euro, indiferent de câte staţii mergeai.
La ora 17:00 eram cazaţi pe strada Georges Simenon
nr.2, în centrul oraşului Liege, contra sumei de 20,6 euro de persoană/noapte,
sumă în care era inclus şi micul dejun. După un scurt program administrativ am
pornit să explorăm oraşul cu harta în mână. Seara s-a încheiat cu bere şi
cartofi prăjiţi care se găsesc peste tot pe stradă, fierbinţi şi asortaţi cu
sosuri picante.
Luni 9 septembrie 2013 – Liege – Eupen – Vaalsberg – Liege
De la prima oră, am început căutările pentru
închirierea unei maşini cu care urma să mergem până la cele mai înalte cote din
Belgia, Olanda sau chiar Luxemburg. Din păcate însă, căutările noastre au fost
fără rezultat, în schimb cu pierdere de vreme. Aşa că abia în jurul prânzului
am hotărât să folosim tot transportul în comun, variantă care s-a dovedit până
la urmă foarte eficientă, confortabilă şi mult mai ieftină.
Am plecat din Liege spre Eupen cu trenul (39 km)
la ora 13:05, contra sumei de 6,7 euro de personă, iar din Eupen am avut
imediat autobuz spre Vaals (25 km). Un bilet de autobuz, 2,9 euro. Din Vaals am
urcat pe o stradă abruptă, circa 3 km până la Vaalsberg, cea mai înaltă cotă naturală
a Olandei (322,5m) şi în acelaşi timp punct de intersecţie a graniţelor celor
trei ţări vecine: Olanda, Belgia şi Germania. Tot aici se află şi turnul
Baudouin în care am urcat contra 2,5 euro, pentru a putea admira de sus trei
ţări în acelaşi timp.Ne-am întors la Liege folosind tot varianta autobuz şi
tren, tocmai la timp pentru masa de seară.
Marţi 10 septembrie 2013 – Liege – Eupen – Signal de Botrange – Eupen –
Aachen – Würzburg
După micul dejun, ne-am luat rămas bun de la
primitoarele noastre gazde de la hotelul de tineret şi am pornit din nou spre
Eupen. Am lăsat bagajele grele în gară şi am plecat din nou în căutarea
autobuzului spre Signal de Botrange, cea mai înaltă cotă din Belgia.
Din păcate însă, autobuzul sosea prea târziu, aşa
că am recurs la o metodă străveche şi foarte folosită pe meleagurile noastre.
Foarte curând, am constatat că metoda funcţionează şi aici, iar afişul cu
„BOTRANGE” a fost imediat observat de un bătrânel simpatic şi erudit, care ne-a
dus până la punctul căutat, ne-a povestit o mulţime de lucruri şi apoi ne-a
făcut şi o poză de grup. I-am dăruit un fanion cu oraşul Târgovişte pentru că
de bani nici nu a vrut să audă.
Cea mai înaltă cotă naturală a Belgiei (694 m) se
află în punctul Signal de Botrange, unde există şi o staţie meteorologică, un
punct de informare şi un restaurant. Pentru a junge la cota rotundă de 700 m,
belgienii au construit o movilă de 6 metri, pe care urcă nişte scări şi cresc
copaci. Am făcut fotografii atât la placa indicatiare cu cota 694 m, cât şi
sus, la capătul scării simbolice care urcă până la 700m.
Apoi am parcurs un traseu în circuit, de circa 2
ore, trecând pe la Parcul Natural Hautes Fagnes-Eifel şi întorcându-ne pe lângă
rezervaţia naturală ce conservă turbăria Hautes Fagnes.
Până la Aachen am mers cu două autobuze,
recuperându-ne desigur bagajele de la Eupen. Biletul de întoarcere cu trenul,
până la München,
de astă dată ne-a costat dublu, adică 86,9 euro de persoană. Am plecat la 16:18
din Aachen şi am călătorit cu 4 trenuri până la Würzburg.
Miercuri 11 septembrie 2013 – Würzburg – München – Budapesta
De la Würzburg, încă 2 trenuri şi iată-ne
din nou în München, la ora 8:00 dimineaţa, tocmai la
timp pentru a vizita oraşul. Am pus din nou mâna pe hartă şi am descoperit
Turnul Primăriei, piaţa de fructe şi legume, Casa berii şi multe alte obiective
interesante care s-au lăsat descoperite, pe măsură ce ora de plecare spre ţară
se apropia.
Ne-am recuperat bagajele de la autogara ZOB (sunt
cutii speciale unde, contra unei sume de 1,5 până la 5 euro, în funcţie de
mărime, îţi poţi lăsa bagajul în siguranţă pentru 24 de ore) şi am fost preluaţi
de autocarul firmei EUROLINES la ora 20:00.
Joi 12 septembrie 2013 – Budapesta – Nădlac – Sibiu – Târgovişte
Călătoria de la München la Târgovişte a durat ca şi la dus,
27 de ore. Nu a fost uşoară, dar nici atât de obositoare pe cât ne aşteptam.
Ne-am odihnit destul de bine în maşină, obişnuiţi de-acum cu călătoria, dar şi
nerăbdători să ajungem acasă.
La final, putem spune că obiectivul principal al
acestei expediţii a fost atins – Vârful Zugspitze 2962m – şi în plus, steagul
României a fluturat şi pe cele mai înalte cote ale Olandei şi Belgiei!
Detalii despre promovarea acţiunii în Anexa A.
Întocmit,
Posta Nicolae – Asociaţia de Turism
Chindia
Bocanciu Ileana– Asociaţia Ecologică Floare de
Colţ
Anexa A
PROMOVAREA ACŢIUNII
1. Communicate Media din 3 septembrie 2013
2. Gazeta Dâmboviţei din 3 septembrie 2013
3. Pagina de internet a Asociaţiei Ecologice
Floare de Colţ din 3 septembrie 2013
4. Adevărul de Târgovişte din 3 septembrie
2013
5.
Vocea Dâmboviţei din 4 septembrie 2013
6.
Incomod-Media din 4 septembrie 2013
7.
Gazeta Dâmboviţei din 4 septembrie 201
8.
Gazeta Dâmboviţei din 10 septembrie 2013
9.
Vocea Dâmboviţei din 10 septembrie 2013
10. Pagina de internet a Asociaţiei Ecologice
Floare de Colţ din 15 septembrie 2013
11.
Pagina de facebook Alina Enache din 15 septembrie 2013
12.
Pagina de facebook a Asociaţiei Ecologice
floare de Colţ din 15 septembrie 2013
14.
Targovişte.Ziare.com din 16 septembrie2013
15.
Televiziunea Columna TV Târgovişte –
Emisiunea “Fără secrete” din 17
septembrie 2013
16. Conferinţă de presă la Primăria Târgovişte
din 17 septembrie 2013
17.
Televiziunea Columna TV Târgovişte din 18
septembrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu