TRAVERSAREA "NEGRU VODĂ" 21-23 februarie 2003 - Cătălina Posta

STÂNCA TOMII 15-16 februarie 2003 - Ileana Bocanciu

DATA: 15-16 februarie 2003

ZONA: Leaota

PARTICIPARE: 

Lili  Toma,  David  Mălăuţ, Ileana Bocanciu, Lia Georgescu (profesoară la Liceul Economic – Colegiul „Ion Ghica” – Târgovişte,  Bogdan Georgescu,  soţul  Liei, Florin Dumitru – 22 ani –  student  la istorie-arheologie  în  Târgovişte,  Gabriel Nicolaescu – 22 ani – student  la  tehnică  de  calcul  în  Târgovişte,  Iulia Mihailov – 22 ani – studentă  la istorie – geografie  în  Târgovişte,  Elena Bogdan – 22 ani – studentă la jurnalistică în Constanţa şi Burlăcescu  Ion Constantin – 23 ani – din comuna Runcu.

DESCRIERE:   

Sâmbătă dimineaţă,  am fost  treziţi de două  glasuri cunoscute. David  şi Lili  ne  invitau la o plimbare până la cabana Leaota pentru a ne dezmorţi puţin.  Marius  avea  treabă  la  părinţii  lui  la Brăneşti, aşa că am plecat numai  eu cu ei. Din Fieni am luat un microbuz care ne-a dus până la pod la Brebu. De aici am mers pe jos până la casa lui Nea Vasile „răspopitul”unde am făcut un popas pentru a lua nişte brânză şi pe Costin, băiatul din Runcu, prieten  cu  Lili,  care ne aştepta de ceva timp. Am pornit apoi din nou pe jos şi am tot mers aşa, prin aerul rece până la intersecţia Năzdruţe, unde am  făcut vreo două poze la troiţă. Apoi, ajungând în dreptul stăncii pe  care  ne-o  arătase Lili  data  trecută, am hotărât să urcăm până la ea. Panta  este  abruptă  ia zăpada  era destul de mare. Cu toate acestea am ajuns uşor  la stâncă şi ne-am încântat de forma ei, cu o faţă tăiată parcă cu barda. Am ocolit-o şi am urcat în cârca ei. Sus pe culme, un brad falnic crescuse şi stătea de pază. Am făcut şi aici poze si am evaluat posibilitatea ca stânca  să fie  folosită pentru rapel. Trebuie să revenim şi la primăvară când zăpada se va topi. Am numit-o „Stânca Tomii”. După  ce am  coborât,  când  să  ne luăm bagajele, auzim o maşină şi iată vedem apropiindu-se un „Range Rover”  cu  tupeu. Fac într-o doară cu  mâna  şi bolidul care  mergea dealtfel destul de încet, opreşte. Ne  urcăm rapid  şi  aflăm că  posesorii ocaziei  motorizate  vor  să  ajungă  până la cabana  Leaota,  cu maşina! Noi  nu aveam nimic împotrivă, ne bucuram însă dacă ne duceau şi pe noi numai şi până la Ziduri… Am ajuns repede la mănăstire  dar  aici  am  zăbovit  o  grămadă  de  timp până ce maşina a fost parcată  în afara drumului pe o platformă făcută cu ajutorul lopeţii, după ce  am  împins în două rânduri voiniceşte pentru a o scoate din zăpada de circa 80 cm în care se împotmolea.

În  jurul  orei  14:30,  eram  gata  de  plecare.  Lia   şi  Bogdan posesorii maşinii, s-au hotărât  şi  ei  să  urce  la  cabana  Leaota pe jos, după ce au văzut că starea drumului s-a mai schimbat în 20 de ani de  când  nu  mai fuseseră ei prin zonă. Am pornit la ora 14:30 şi am urcat într-un tempo destul de  lent  făcând  pauze  pentru  un  ceai sau alte stimulente. La un moment dat, ne-am întâlnit cu Gilă şi Nilă,  cabanierii, care  coborau acasă  în Runcu, sătui să mai aştepte  turişti  sâmbătă  după-amiază… I-am cinstit cu o ţuică şi ne-am luat rămas bun, anunţându-i că vinerea viitoare vine trupa de traversare.

Au promis ne vor aştepta cu focul făcut.

La cabana Leaota am ajuns la ora 16:00. Ningea slab şi gerul începuse să muşte bine. Lili şi  David  s-au  dus  la căbănuţă, lăsându-ne într-o cameră din cabana mare. Frigul ne-a cuprins rapid şi am  încercat  să căutăm lemne să facem focul dar bineînţeles că nu am găsit. Peste vreo jumătate de oră,  când  Lia  şi  Bogdan se întrebau dacă n-ar fi mai cuminte să se întoarcă acasă la  căldurică, am fost invitaţi la… masă! O ciorbă fierbinte şi  un ceai aromat ne-au mai scos din amorţeală, iar la vederea sobei care duduia în căbănuţă (chiar dacă fumega din belşug…) şi la asigurările date de Lili că în scurt timp vom sta în tricouri, toată lumea a fost de acord să rămână peste noapte aici.

În jurul orei 19:00 când tocmai întindeam masa, auzim ciocănituri în  uşă şi  nu mică ne este mirarea când vedem intrând patru tineri, doi băieţi şi două fete, uşor (!) îngheţaţi. I-am luat la întrebări (eu), apoi le-am dat ceai şi i-am aşezat la masa noastră (Lili), după care am mai stat de poveşti sau de cântece. Cu toate că stăteam chiar lângă sobă, eu nu am reuşit deloc să mă încălzesc şi am dormit cu pufoaica pe mine, nicidecum în tricou, aşa cum mi se promisese. Spun „am dormit” pentru a denumi faptul că am stat întinsă un număr de ore, pentru că până la 2:30, tinerii au avut de discutat, iar de la 2:30 până la 7:00 şi-au consumat energia Lili şi David în cele mai diverse chipuri. Oricum, la prima oră eram cu toţii în picioare pregătiţi de plecare şi după încă o porţie de ciorbă făcută ultrarapid şi dreasă cu ou, ne-am luat bagajele şi am întins-o! La ora  9:00  plecam de la Ziduri, noi cei patru cu maşina, iar tinerii pe jos, spre Runcu. Cum Lia  şi  Bogdan  nu  doreau  să se întoarcă aşa devreme acasă, ne-au propus să urcăm cu ei până la Peştera. David şi  Lili  au  fost de acord cu propunerea, însă eu fiind prea obosită şi afumată am rămas acasă, mulţumindu-le tuturor pentru tura făcută.

CONCLUZII: 

Starea  cabanei  este  aceeaşi,  zăpada  la Leaota 80-90 cm, moale. De la  cabană în sus, grosimea stratului creşte.

Traversarea de anul acesta în cazul în care va reuşi, va fi foarte dificilă!

Părerea mea este că şi urcarea până la vârf va pune probleme, în caz de viscol, ceaţă sau ninsoare deasă. Oricum, merită încercat!