CUPA BUCUR 1-3 august 2003 - Ileana Bocanciu

ÎNTÂLNIRE DE SUFLET A MONTANIARZILOR PENTRU SPRIJINIREA RECONSTRUIRII CABANEI DIHAM – PHEONIX – BUCEGI

„Veni-va Anul Nou, cu bucurii, cu nea, cu daruri,

Lăsând în urmă, patimi, lacrimi, sau necazuri.

Şi-acolo sus, sub Măgura Cenuşie în poiană,

Vom duce fiecare o cărămidă sau o blană,

Un gând curat, dorinţa ce ne-ndeamnă,

Să reclădim… Dihamul, el ne cheamă!”

Tradiţionalul concurs national CUPA BUCUR ajuns la a XXII-a ediţie s-a desfăşurat anul acesta în perioada 1-3 august 2003 la Cabana Diham din Munţii Bucegi. Au participat cluburile „GIONI BABOS” Bucureşti, ATOMIC Club Cernavoda, EXCELSIOR Slobozia, BUN Bucureşti, SALT Cluj-Napoca, ROZA VÂNTURILOR Râmnicu Sărat, MUNTENIA Bucureşti, CĂLĂUZA 3+1 Braşov, COMPAS Bucureşti, MINITUR Bucureşti, precum şi numeroase persoane particulare.

Din partea Asociaţiei de Turism CHINDIA din Targovişte au participat 15 persoane (Nini Porojan, Nicuşor Tudosă, Marius Prundaru, Marian Târcă, Cristian Savu, Mirică Gheorghe, Mariana Beneş, Cătălina Posta, Simona Dobre, Gianina Dragomir, Oana Dărîngă, Simona, Marina Savu, Violeta Sprinceană şi Ileana Bocanciu.

Cei peste 150 de participanţi prezenţi la concurs, cazaţi în cele 52 de corturi sau în propriile maşini, au sosit la această întâlnire de suflet pentru a participa la reconstrucţia cabanei Diham, cabană care a ars iarna trecută din temelii. Fiecare după puterile sale a dat o mână de ajutor, cu ochii la zidurile arse şi cu gândul la clipele minunate petrecute în această cabană.

Cabaniereii „Mama Oara” şi Nea Gigi Bordea ne-au fost gazde desăvârşite ca întotdeauna şi cu toate că avutul lor de-o viaţă a ars odată cu cabana, la o vârstă când alţii se gândesc la odihna binemeritată după o viaţă de muncă, ei au găsit puterea să o ia de la început. Au amenajat la noua cabană, care se va numi „DIHAM PHEONIX”, o bucătarie, pentru ca tradiţia mâncărurilor „ca la mama acasă” să nu se piardă iar turiştii să poată fi întâmpinaţi în continuare cu ceai fierbinte sau cu bere rece, precum şi câteva spaţii de locuit. De asemenea au turnat placa peste primul nivel al viitoarei cabane şi se luptă în continuare să obţină fonduri pentru continuarea lucrărilor.

Vineri şi sâmbătă, participanţii au ajutat la degajarea şi sortarea materialelor rămase după incendiu, la repararea uneltelor sau la înălţarea unor ziduri. S-au remarcat copiii şi tinerii de la Atomic Club din Cernavodă, conduşi de Marian Dană, fost membru al clubului Bucur, precum şi membrii clubului Chindia, cei care au rezistat cel mai mult pe baricade.

Pentru a păstra totuşi puţin din atmosfera de concurs, unii dintre participanţi au făcut şi nişte trasee în zonă (Poiana Izvoarelor sau Mălăieşti), iar sambătă seara s-a dat startul în concursul de orientare turistică, la care A.T.Chindia a obţinut locul al III-lea, prin participarea lui Marius Prundaru, transformat brusc din reparator de betoniere şi zidar, în orientarist.

Noaptea, la focul de tabară, am stat împreuna cu soţii Bordea, depănând amintiri pe acorduri de chitară. Lacrimile noastre căzute în flăcări deveneau  scântei şi, urcându-se spre cer se prefăceau în stele. Ne vom aminti cu siguranţă multă vreme de această seara magică.

Duminică, după ce am primit diplome şi premii (A.T. Chindia este clubul care a obţinut cele mai multe trofee Bucur, de-a lungul celor XXII de ediţii câştigând cinci dintre ele), ne-am luat rămas bun de la gazde şi de la toţi prietenii şi am promis să revenim pentru o nouă acţiune de sprijinire a reconstruirii cabanei Diham Pheonix, odată cu oranizarea în perioada 25-31 august 2003 a Trofeului „Gioni Babos”. Se aşteaptă participarea unui numar cât mai mare de adulţi  însoţiţi de copiii sau chiar nepoţii lor pentru că Tanti Oara spunea „va multumesc că prin copiii voştri, prezenti aici, îmi regăsesc puterea de a continua!”         

VALEA COŞTILEI 12-13 iulie 2003 - Ileana Bocanciu

Participare:   

Mihai Radu, Nini Porojan, George Matei, Marius Prundaru, Bogdan Toma, Florina Mocanu, Oana Dărîngă, Ileana Bocanciu.

Scop:  Antrenament, parcurgerea unei văi de abrupt din Bucegi.

Descriere:  S-a plecat sâmbătă de dimineaţă în două echipe: Mihai, George şi Bogdan cu maşina lui George, iar restul cu autobuzul de Braşov (6:30 din Târgovişte). Am urcat până la troiţă (9:30) şi aici am luat decizia finală: Valea Coştilei. Până la refugiul Coştila am urcat cu spor cu toate că vremea era cam închisă dar nu ploua. Odată cu sosirea noastră la refugiul Coştila, a ieşit şi soarele iar noi am mâncat pentru că tare ne mai era foame!

La 11:50 am plecat în sus pe vale intrând direct pe gheţar. Porţiunea cu gheaţă a fost însă foarte mică, iar căţărarea ne-a solicitat în scurt timp şi din plin, forţele şi îndemânarea. Cu toate acestea am urcat valea fără probleme deosebite, uniii dintre noi alegându-se doar cu câteva mici zgârieturi sau lovituri la genuncgi.

După patru ore de urcuş, la 15:50, eram în platou, îndreptându-ne spre „OZN” unde am avut plăcerea să-l salutăm pe prietenul nostru Cătălin Manoliu, aflat la post! La „Floare de Colţ” ne-am oprit ca de obicei pentru tradiţionala ciorbă şi ciocolată caldă, după care, luându-ne rămas bun, am pornit-o pa Piciorul Babelor spre Peştera.

La telecabină Loţi ne aştepta ca pe pâinea caldă şi ne-a găzduit cum nu se putea mai bine. I-am salutat pe Doru Diaconescu , pe Nea Mirică  şi pe ceilalţi prieteni din Salvamont după are ne-am retras obosiţi fiind.

 Duminică dimineaţă, Mihai, George şi Bogdan au plecat spre Vf. Omu cu intenţia de a coborî în buşteni pe Valea Morarului iar noi am coborât pe vale făcând scurte popasuri la Peştera Ialomiţei şi Peştera Pustnicului, Bolboci şi Tabăra Cerbu de unde am şi fost preluaţi de  ocazii până acasă.

 A fost o tură plăcută, uşor obositoare, în care Oana (începătoare pe văi alpine) s-a descurcat foarte bine. Felicitări şi ţine-o tot aşa!

ŞCOALĂ DE INFORMARE TURISTICĂ 28 iunie -1 iulie 2003 - Ileana Bocanciu

Participare: 

Cursanţi:

Popa Octavian, Mitac Lucian, Ploscaru Cosmin, Măndoiu Costin, Pavel Ovidiu, Săraru Andrei, Ignat Ionuţ, Dărîngă Oana, Georgescu Diana, Ion Andreea, Mantea Daniela, Radu Mihaela, Dragomirescu Iulia, Ciupitu Alexandra, Popescu Anamaria.   

De la Asociaţia de Turism „Chindia”:

Nicu Posta, Nini Porojan, Marius Prundaru, Lia Georgescu şi Ileana Bocanciu

Finanţare: MTS - Direcţia de Tineret şi Sport Dâmboviţa – cazare şi masă

Scop: Iniţierea în tainele muntelui a tinerilor cursanţi.

Descriere: S-a plecat sâmbătă 28 iunie 2003 din Fieni la ora 9:00. Până la tabăra Cerbu am fost duşi cu microbuzele de Bebe Turică şi Mircea Biţoc vechii noştri prieteni. 

După ce ne-am cazat, am pornit într-un scurt circuit pe Valea Răteiului, vale ce trece prin spatele taberei Cerbu, ieşind sub pod, la stânca de rapel. Pentru că deja ni se făcuse foame, am luat masa de prânz apoi am plecat din nou, de astă dată spre Tabăra Vânătorul – Dobreşti. De aici am început urcuşul pe Valea Brăteiului, vale sălbatică, fără potecă, mergând din piatră în piatră direct pe firul apei, ieşind sus la tunel. Ne-am întors pe drum şi am sosit la Cerbu în jurul orei 18:00. Masa de seară ne-a picat tocmai bine, după care programul a decurs normal cu proiecţie de diapozitive cu tematică montană, film despre coborârea în rapel, cântece de cabană. Seara nu s-a prelungit foarte mult având în vedere programul greu de a doua zi.

Duminică dimineaţă după micul dejun şi poza de protocol, am pornit în traseu. Primul popas l-am făcut în poieniţa de la Rătei unde le-am explicat elevilor ce vom face în continuare. Pentru început am urcat la Peştera cu Două Intrări, apoi la Peştera Onicăi unde tinerii s-au familiarizat cu lumea subterană. În Peştera Onicăi, conform programului, cursanţii au trecut primul test practic – găsirea caietului ascuns.

Ora prânzului sosise, aşa că am mâncat cu poftă merindele din rucsacuri, după care am pornit spre Cheile Răteiului, unde am montat atelierul pentru coborârea în rapel. 

Am făcut demonstraţii de coborâre, participanţii privind de jos, după care, rând pe rând au urcat fiecare pe poteca echipată cu cordelină, pentru a executa ceea ce văzuseră mai devreme…

Seara de duminică s-a prelungit destul de mult, pentru unii dintre tineri, astfel încât dimineaţă au fost greu de urnit din tabără. Cu toate rugăminţile lor, programul era clar, aşa că la ora 10:00 dădeam startul spre cabana Scropoasa. Ajungând în jurul prânzului, am mâncat într-o poieniţă lângă izvor, după care am plecat mai departe prin Cheile Zănoagei Mari. Ne-am întors de la ultimul pod, ajungând în tabără în jurul orei 17:00. Cina de luni a fost festivă, iar atmosfera de seară a continuat cu cântece de cabană jocuri, apoi o proiecţie de diapozitive tematice şi discuţii pe marginea lor.

Marţi dimineaţă, după micul dejun am strâns bagajele şi ne-am pregătit pentru festivitatea de premiere. Toţi participanţii au primit diplome cu ajutorul cărora îşi vor aminti peste timp ce au făcut, sau ce n-au făcut în această tabără, precum şi dosare cu cursurile pe care noi le-am ţinut de obicei în mijlocul naturii încercând să le explicăm tinerilor „pe viu”, noţiuni care, sperăm că le vor fi folositoare cândva, precum: cunoştinţe despre Munţii Bucegi şi Leaota, flora şi fauna montană, marcajele turistice, noţiuni despre meteorologie, prim ajutor şi orientare, echipamentul montan etc.

În jurul orei 12:00 am părăsit tabăra, mulţumind întregului personal pentru sprijinul acordat, cu promisiunea că vom reveni într-o viitoare acţiune

Mulţumiri doresc să adresez Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport Dâmboviţa pentru buna colaborare, monitorilor Nicu Posta, Nini Porojan, Marius Prundaru şi Lia Georgescu pentru modul în care au lucrat cu tinerii, precum şi participanţilor pentru încrederea acordată.

TABĂRĂ DE ECOLOGIE MONTANĂ 31 mai - 1 iunie 2003 - Ileana Bocanciu

Participare: 

De la Colegiul Naţional „Constantin Cantacuzino”:

45 de elevi din clasele a V-a şi a VI-a (Badea Beatrice, Balaşca Alexandru Ducu, Ungureanu Oana, Puiu Andreea, Dumitru Adrian, Stefan Andreea, Iacob Alexandra, Pieptea Adriana, Vintila Iuliana , Stochiţă Oana, Niţă Raluca, Dogaru Ionut, Draghici Cristina, Dinu Mirel, Popescu Victor, Posta Karina-Elena, Buleandră Silviu, Ciulei Cristina, Sima Andreea, Enache Florentin, Ilie lucian, Niţu Silviu, Petcu Eduard, Ştefănescu Cosmin, Niculescu Ionuţ, Cristescu Roxana, Bucura Ionuţ însoţiţi de profesorii Marius şi Tatiana Marin şi  Catrina Ştefan, Oprea Raluca, Alexandru Alexandra, Posta Călin, Voicu Valentina, Stanciu Maria, Nisiparu Denisa, Catrinoiu Loredana, Dumitru Răducu, Bratu Delia, Neacşu Adriana, Fota Alexandru, Guianu Leon, Coman Valentin, Gheorghe Rubens, Cenuşe Cătălin, Vîrciu Rafael, Popescu Alexandru, Pârvu Mihaela, însoţiţi de profesorii Traian Pavelescu şi Ghiocela Pavelescu).

De la Asociaţia de Turism „Chindia”: 

Nicu Posta – organizator acţiune – Geo Badea, Mihai Radu, Nini Porojan,  Marian Târcă, Marius Prundaru, Nicuşor Tudosă, Ileana Bocanciu – monitori – Lili Toma, Cati Vlad, Simona Dobre, Gianina Dragomir, Ana-Maria Braşoveanu – membri – şi Ana Răducu viitoare simpatizantă.

Obiective: Ecologizare în zona Cabanei Scropoasa, iniţiere în tainele muntelui.

Sponsori: S.C. MONDOTRANS Târgovişte – transport Târgovişte -Tabăra Vânătorul şi retur, S.C. EUROGS Fieni – 50 de saci menajeri şi 50 perechi mănuşi, Cabana SCROPOASA  prin amabilitatea domnului Dragoş Mosor – cazare şi o masă pentru cei de la „Chindia”.

Descriere: S-a plecat sâmbătă dimineaţă la ora 8:00 din Târgovişte cu un autobuz pus la dispoziţie de firma Mondotrans Târgovişte, până la Tabăra Vânătorul Dobreşti. După un scurt instructaj şi ajustarea echipamentului, am pornit cu mic cu mare pe marcaj cruce albastră, urmărind Valea Ialomiţei, spre Cabana Scropoasa. La Podul lui Baltag s-au împărţit sacii de plastic şi mănuşile, iar copiii au început să strângă  gunoaiele întâlnite în traseul ce trece peste muntele Orzea. La Cabana Scropoasa am sosit în jurul orei 12:00 cu câţiva saci deja plini şi cum se apropia ora mesei, am luat o binemeritată pauză. După masă, puţină odihnă activă (fotbal, volei etc) apoi ne-am regrupat pentru a merge în zona carstică „Şapte Izvoare”. După ce am admirat şi fotografiat cascadele şi peşterile din zonă, am trecut şi la lucruri mai serioase… executarea coborârii în rapel pe coardă, cu asigurare. Copiii fiind numeroşi dar nerăbdători, a durat destul de mult, însă toată lumea care a vrut să coboare a avut această şansă, inclusiv cele două diriginte, Ghiocela şi Tatiana. Întorşi în tabără obosiţi dar veseli, am luat cina, după care ne-am strâns în jurul focului de tabără. Atmosfera s-a prelungit, dar copiii s-au retras unul câte unul în camere şi chiar dacă nu prea au dormit – cum se întâmplă în mod obişnuit în astfel de tabere – dimineaţa au fost treziţi devreme.

Duminică, cu forţe proaspete, ne-am apucat din nou de strâns gunoaie şi am muncit cu spor până pe la ora 11:00, reuşind să umplem 63 de saci cu reziduuri nedegradabile (13 saci ne-au fost puşi la dispoziţie de cabanierul Dragoş Mosor). 

Mulţumiţi de treaba făcută, copiii au plecat apoi în drumeţie prin Cheile Zănoagei Mari, traseu marcat de asemenea cu cruce albastră. La întoarcere îi aştepta surpriza: masa de prânz, apoi diplomele pentru „cel mai…” sau  „cea mai…” amintindu-le de trăznăile pe care le-au făcut în această tabără.

Ne-am întors pe acelaşi traseu, ajungând în jurul orei 17:00 la Tabăra Vânătorul de unde ne-a luat autobuzul. Atmosfera de veselie a continuat şi în maşină cu cântece şi glume făcându-ne să ne pară rău că ne despărţim aşa curând!

Sperăm să ne revedem cât mai repede la o nouă tabără!!!

Consiliul de Conducere doreşte să mulţumească:

celor 45 de copiii şi profesorilor lor pentru munca depusă şi receptivitatea lor la programul propus de ATC, monitorilor şi celorlalţi membri ai clubului pentru tot sprijinul acordat precum şi sponsorilor acţiunii.

BUCEGI - VALEA ALBĂ 2-4 mai 2003 - Ileana Bocanciu

DATA:  02 – 04 mai 2003

PARTICIPARE:  

Nicu Posta,  Marius  Prundaru,  Mihnea  Prundaru, Andra-Maria Prundaru, Feni Tănase,  Valentina Andrei, Elena Andrei, Ileana Bocanciu.

SCOP:  Recreere, antrenament.

SPECIFIC:  Agrement, drumeţie, alpinism.

DESCRIERE: 

Grosul  trupei  a  plecat  de  vineri  dimineaţă  cu  maşina de Predeal (8:45 din Târgovişte) până la Sinaia (30.000 lei Fieni-Sinaia). După câteva ore bune de plimbare, sărituri pe salteaua elastică, prăjituri la cofetăria  nemţească  şi  alte asemenea mofturi, am trimis copiii acasă cu bona  (ora 16:00), după care, noi cei mari, (Marius, Ileana, Valentina, Elena) ne-am ridicat bagajele din gară şi am plecat la Buşteni cu un microbuz. Ne-am cazat la C.P.P.I. şi  după  ce  am mâncat bine am pornit la insistenţa fetelor spre  Cascada Urlătoarea, unde am ajuns în jurul orei 20:00. După ce am revenit la  bază,  am  mai  stat  puţin de poveşti şi în jurul orei 24:00 am dat stingerea.

Sâmbătă dimineaţă, după micul dejun, am predat camera şi ne-am întâlnit cu Nicu, venit cu maşina de Braşov (6:30 din Târgovişte). Conform planului iniţial, am pornit spre Valea Albă urcând cu spor. După un scurt popas pentru refacerea forţelor (Marius s-a întors  după binoclul uitat, pe care din păcate nu l-a mai găsit…) am plecat de la troiţă la ora 10:00. Am intrat în Valea Albă şi în Poiana „La Verdeaţă” am făcut un popas mai mare pentru filmări, poze, ajustarea echipamentului etc. şi am plecat mai departe la ora 12:30. Pe vale erau desigur schiori, turişti şi mult soare! Am urcat într-un ritm lejer (zăpada era bătută şi grea) şi am ajuns în platou la 16:30, de unde ne-am continuat drumul până la Babele şi ne-am oprit la Floare de Colţ pentru a mânca câte o ciorbă „a la Gina” care ne-a mers la suflet. Coborârea pe Piciorul Babelor a fost uşoară – în jumătatea inferioară a traseului nu mai era deloc zăpadă – şi am sosit la Peştera în jurul orei 20:00, unde am tras direct la Salvamont pentru a-l saluta pe Nea Mirică şi pe ceilalţi prieteni întâlniţi aici. După ce am mâncat, am asistat puţin la premierea făcută cu ocazia taberei de schi organizată de Doru Deaconescu şi la programul cultural, apoi ne-am retras pentru somn la Loţi la telecabină, care ne-a primit cu braţele deschise, punându-ne o cameră la dispoziţie. Am dormit neîntorşi până la 7:00 când s-a dat deşteptarea, am mâncat puţin de dimineaţă, apoi ne-am luat rămas bun şi am pornit-o spre Bolboci, unde am sosit în jurul orei 13:00. După o pauză de circa o oră, în care ne-am delectat cu câte o bere şi am mai vorbit cu Nina şi Doru Nache a sosit la Bolboci un autobuz plin de copii, venind de la Peştera. Şi cum printre profesori se aflau şi cunoscuţi de-ai lui Nicu, am putut beneficia de transport motorizat până acasă, scutind astfel patru ore de mers pe jos, pe un traseu binecunoscut de noi dar din păcate total necunoscut pentru Valentina şi Elena, care l-au lăsat pentru data viitoare, împreună cu promisiunea de a aduce şi ţuica, vinul, dulceaţa şi alte bunătăţi…  

TRAVERSAREA "NEGRU VODĂ" 21-23 februarie 2003 - Cătălina Posta

STÂNCA TOMII 15-16 februarie 2003 - Ileana Bocanciu

DATA: 15-16 februarie 2003

ZONA: Leaota

PARTICIPARE: 

Lili  Toma,  David  Mălăuţ, Ileana Bocanciu, Lia Georgescu (profesoară la Liceul Economic – Colegiul „Ion Ghica” – Târgovişte,  Bogdan Georgescu,  soţul  Liei, Florin Dumitru – 22 ani –  student  la istorie-arheologie  în  Târgovişte,  Gabriel Nicolaescu – 22 ani – student  la  tehnică  de  calcul  în  Târgovişte,  Iulia Mihailov – 22 ani – studentă  la istorie – geografie  în  Târgovişte,  Elena Bogdan – 22 ani – studentă la jurnalistică în Constanţa şi Burlăcescu  Ion Constantin – 23 ani – din comuna Runcu.

DESCRIERE:   

Sâmbătă dimineaţă,  am fost  treziţi de două  glasuri cunoscute. David  şi Lili  ne  invitau la o plimbare până la cabana Leaota pentru a ne dezmorţi puţin.  Marius  avea  treabă  la  părinţii  lui  la Brăneşti, aşa că am plecat numai  eu cu ei. Din Fieni am luat un microbuz care ne-a dus până la pod la Brebu. De aici am mers pe jos până la casa lui Nea Vasile „răspopitul”unde am făcut un popas pentru a lua nişte brânză şi pe Costin, băiatul din Runcu, prieten  cu  Lili,  care ne aştepta de ceva timp. Am pornit apoi din nou pe jos şi am tot mers aşa, prin aerul rece până la intersecţia Năzdruţe, unde am  făcut vreo două poze la troiţă. Apoi, ajungând în dreptul stăncii pe  care  ne-o  arătase Lili  data  trecută, am hotărât să urcăm până la ea. Panta  este  abruptă  ia zăpada  era destul de mare. Cu toate acestea am ajuns uşor  la stâncă şi ne-am încântat de forma ei, cu o faţă tăiată parcă cu barda. Am ocolit-o şi am urcat în cârca ei. Sus pe culme, un brad falnic crescuse şi stătea de pază. Am făcut şi aici poze si am evaluat posibilitatea ca stânca  să fie  folosită pentru rapel. Trebuie să revenim şi la primăvară când zăpada se va topi. Am numit-o „Stânca Tomii”. După  ce am  coborât,  când  să  ne luăm bagajele, auzim o maşină şi iată vedem apropiindu-se un „Range Rover”  cu  tupeu. Fac într-o doară cu  mâna  şi bolidul care  mergea dealtfel destul de încet, opreşte. Ne  urcăm rapid  şi  aflăm că  posesorii ocaziei  motorizate  vor  să  ajungă  până la cabana  Leaota,  cu maşina! Noi  nu aveam nimic împotrivă, ne bucuram însă dacă ne duceau şi pe noi numai şi până la Ziduri… Am ajuns repede la mănăstire  dar  aici  am  zăbovit  o  grămadă  de  timp până ce maşina a fost parcată  în afara drumului pe o platformă făcută cu ajutorul lopeţii, după ce  am  împins în două rânduri voiniceşte pentru a o scoate din zăpada de circa 80 cm în care se împotmolea.

În  jurul  orei  14:30,  eram  gata  de  plecare.  Lia   şi  Bogdan posesorii maşinii, s-au hotărât  şi  ei  să  urce  la  cabana  Leaota pe jos, după ce au văzut că starea drumului s-a mai schimbat în 20 de ani de  când  nu  mai fuseseră ei prin zonă. Am pornit la ora 14:30 şi am urcat într-un tempo destul de  lent  făcând  pauze  pentru  un  ceai sau alte stimulente. La un moment dat, ne-am întâlnit cu Gilă şi Nilă,  cabanierii, care  coborau acasă  în Runcu, sătui să mai aştepte  turişti  sâmbătă  după-amiază… I-am cinstit cu o ţuică şi ne-am luat rămas bun, anunţându-i că vinerea viitoare vine trupa de traversare.

Au promis ne vor aştepta cu focul făcut.

La cabana Leaota am ajuns la ora 16:00. Ningea slab şi gerul începuse să muşte bine. Lili şi  David  s-au  dus  la căbănuţă, lăsându-ne într-o cameră din cabana mare. Frigul ne-a cuprins rapid şi am  încercat  să căutăm lemne să facem focul dar bineînţeles că nu am găsit. Peste vreo jumătate de oră,  când  Lia  şi  Bogdan se întrebau dacă n-ar fi mai cuminte să se întoarcă acasă la  căldurică, am fost invitaţi la… masă! O ciorbă fierbinte şi  un ceai aromat ne-au mai scos din amorţeală, iar la vederea sobei care duduia în căbănuţă (chiar dacă fumega din belşug…) şi la asigurările date de Lili că în scurt timp vom sta în tricouri, toată lumea a fost de acord să rămână peste noapte aici.

În jurul orei 19:00 când tocmai întindeam masa, auzim ciocănituri în  uşă şi  nu mică ne este mirarea când vedem intrând patru tineri, doi băieţi şi două fete, uşor (!) îngheţaţi. I-am luat la întrebări (eu), apoi le-am dat ceai şi i-am aşezat la masa noastră (Lili), după care am mai stat de poveşti sau de cântece. Cu toate că stăteam chiar lângă sobă, eu nu am reuşit deloc să mă încălzesc şi am dormit cu pufoaica pe mine, nicidecum în tricou, aşa cum mi se promisese. Spun „am dormit” pentru a denumi faptul că am stat întinsă un număr de ore, pentru că până la 2:30, tinerii au avut de discutat, iar de la 2:30 până la 7:00 şi-au consumat energia Lili şi David în cele mai diverse chipuri. Oricum, la prima oră eram cu toţii în picioare pregătiţi de plecare şi după încă o porţie de ciorbă făcută ultrarapid şi dreasă cu ou, ne-am luat bagajele şi am întins-o! La ora  9:00  plecam de la Ziduri, noi cei patru cu maşina, iar tinerii pe jos, spre Runcu. Cum Lia  şi  Bogdan  nu  doreau  să se întoarcă aşa devreme acasă, ne-au propus să urcăm cu ei până la Peştera. David şi  Lili  au  fost de acord cu propunerea, însă eu fiind prea obosită şi afumată am rămas acasă, mulţumindu-le tuturor pentru tura făcută.

CONCLUZII: 

Starea  cabanei  este  aceeaşi,  zăpada  la Leaota 80-90 cm, moale. De la  cabană în sus, grosimea stratului creşte.

Traversarea de anul acesta în cazul în care va reuşi, va fi foarte dificilă!

Părerea mea este că şi urcarea până la vârf va pune probleme, în caz de viscol, ceaţă sau ninsoare deasă. Oricum, merită încercat!  

STRĂJERII LEAOTEI 17-19 ianuarie 2003 - Ileana Bocanciu

DATA:  17-19 ianuarie 2003

PARTICIPARE: : Lili Toma, David Mălăuţ, Mariana Beneş, Marius Prundaru, Nini Porojan, Cati Vlad, Nicuşor Tudosă, Ana-Maria Braşoveanu, Alexandru Ciobanu, Cristian Savu, Marina, Geanina Dragomir, Florina Mocanu, Marian Tîrcă, Dobre Simona, Tatiana Ivan, Ileana Bocanciu şi Silviu cu câinele Şarik.

DESCRIERE: Lili Toma era deja la Leaota de câteva zile, când au sosit David şi Mariana, vineri în jurul orei 14:00. Noi eilalţi, am plecat spre munte sâmbătă dimineaţă şi am ajuns la cabană la 12:00. Lili, David şi Mariana, ne aşteptau cu ciorba gata. După ce ne-am răsfăţat cu o masă pe cinste, ne-am făcut siesta cu o serie de cântece şi de bancuri noi, apoi, în jurul orei 15:00 o echipă mixtă a pornit spre Stâna de Piatră. Florina şi David au renunţat în scurt timp şi s-au întors, Marius,  Marian, şi Simona s-au întors de la stână iar restul (Nini, Gianina, Alexandru, Cati, Crisian, Marina şi cu mine) am continuat să urcăm până la stâlp. Marina a fost tot timpul prima, dându-ne clasă la toţi. Vremea era calmă, nu prea friguroasă, se vedeau: releul de la Coştila, pârtia de schi de pe Valea Dorului, în faţă vârful Românescu (pe care  am estimat că nu mai putem urca fără să ne prindă întunericul), iar în spate  Târgoviştea cu cei rămaşi acasă!

Ne-am întors la cabană în jurul orei 17:30, iar după masa de seară, Alexandru a fost foarte apreciat la capitolul masaj, făcând însă faţă cu greu la atâtea solicitări…La atmosfera obişnuită de cântece şi voie bună s-au alăturat cinci tineri din Târgovişte, trei băieţi (pe unul l-am întâlnit la Diham) şi două fete (una dintre ele, Lucia, soră cu Emil Bondilă). Sâmbătă, după masa de dimineaţă, am făcut curăţenie în cameră şi ne-am luat  rămas bun de la cabanieri, după care am dat startul de întoarcere. La     „băncuţă” am făcut o pauză şi câţiva dintre noi am mers la observator (Marius, Ileana, David, Luci) apoi doar eu şi Luci până la stânca ce se vede de la bancă să vedem dacă este potrivită pentru a face de pe ea rapel. Din păcate nu era prea grozavă şi ne-am chinuit destul prin zăpada mare şi desişul din zonă, dar am descoperit jos,  în vale, două stânci foarte interesante, pe care le-am numit „Străjerii Leaotei”. Au nişte forme foarte interesante şi cu siguranţă se vor fotografiaţi mai de aproape.

Mai jos de punctul Între Văi, câţiva dintre noi am fost recuperaţi de un  microbuz, venit să-i recupereze pe Silviu şi câinele Şarik. Ceilalţi au folosit presupun, mijloacele clasice de întoarcere, adică propriile picioare…

OBSERVAŢII:

Sâmbătă vreme bună, zăpada relativ mică până la cabană, de la Stâna de Piatră zăpadă mai multă şi pe alocuri viscolită şi crustată. Duminică ninsoare  slab şi mai frig ca în ziua precedentă.

Cazarea la cabana Leaota 50.000 lei. Condiţiile, aceleaşi!

Ileana Bocanciu

TURA TRADIŢIONALĂ LA VÂRFUL OMU 3-5 ianuarie 2003 - Ileana Bocanciu

Data:  3-5 ianuarie 2003

Participare: Nicu, Mihai, Geo, Nini, George, Marius, Nicuşor, Nea Mirică, Loţi, Răzvan, Cati, Gabi, Ileana.

Scop: Atingerea vârfului Omu în condiţii de iarnă.

Descriere: Echipa I: Nicu, Mihai, Nini, George, Nicuşor, Cati- au plecat vineri dimineaţă cu trenul de 6:10 din Târgovişte, până în Pietroşiţa, apoi cu autobuzul până la Pucheni şi mai departe cu ocazie până în Cariera Lespezi. Trecând prin tunel, au ajuns foarte rapid la Bolboci unde a făcut un popas  la Nina şi Doru Nache, vechi şi buni prieteni, după care, cu  forţe proaspete a continuat traseul până în Peştera unde au sosit în  jurul orei 14:00.

Echipa II: Marius şi Ileana – au plecat la 10:00 din Pucheni, sosire în Bolboci la 15:30, popas de o oră şi jumătate pentru refacerea forţelor, sosire în Peştera la 19:00. La Diana am vorbit cu Doru Deaconescu care avea tabăra de schi aic şi am revăzut vechi prieteni şi colegi de suferinţă.

Echipa III: Răzvan şi Gabi – au plecat din Bucureşti la 14:00 cu un automobil Tico şi au sosit la Peştera la 19:00 – joncţiune cu echipa II.

Echipa IV: Geo, Nea Mirică şi Loţi erau deja la Peştera la salvamont.

Ne-am reunit în căldura refugiului proaspăt renovat şi dotat şi am tras o cântare ca la  carte după care am luat masa de seară,  am stabilit planul de bătaie pentru a doua zi, apoi ne-am retras la culcare în camerele elegante şi superîncălzite.

Sâmbătă dimineaţă la ora 7:00 s-a dat deşteptarea şi după micul dejun am pornit la drum în formaţie de zece (Geo ne-a prins din urmă aproape de cascadă) pe o vreme absolut minunată. Am urcat fără probleme până sub Cascada Obârşiei, aici însă, Gabi se  plângea că o doare stomacul, iar Răzvan redusese şi el motoarele. Aşa se face că cei doi au rămas în urmă, distanţa dintre noi mărindu-se pe măsură ce timpul trecea. Când noi eram la Găvanele ei abia ajungeau în căldarea de la Mecetul Turcesc. Am sosit la Vârful Omu la 12:45 după 3 ¾  ore de mers pe o zăpadă bună care nu a necesitat punerea colţarilor. Temperatura era de –7 grade Celsius iar vântul bătea destul de tare în rafale. După ce ne-am ospătat şi am băut câte un ceai fierbinte,la staţia meteo    (cabana este închisă în timpul iernii) ne-am luat rămas bun de la George care era de serviciu şi am plecat înapoi spre Peştera. În zona Vârfului Bucura am primit un mesaj de la Răzvan şi Gabi care ne anunţau că au luat-o spre Babele ţi ne aşteaptă acolo. Le-am răspuns că pot coborî liniştiţi la Peştera pentru că noi vom veni pe Valea Sugărilor. La 16:30 eram în refugiu (Geo chiar pe la 16:00) dar de la cei doi nu aveam nici un semn, ne tot aşteptam să apară pe piciorul Babelor. Până pe la 17:30 nu ne-am făcut mari probleme, mai ales cât a  fost lumină. Odată cu înserarea însă, creştea şi îngrijorarea noastră, pentru că nu răspundeau la nici un telefon..

Am luat legătura cu Babele, Peştera, Padina, Diana dar nici urmă de ei. Începuserăm

să ne alertăm şi s-a propus chiar să plece o echipă în căutarea lor. Dar unde să-i cauţi?!!

În această atmosferă destul de tensionată, a sunat Doru Deaconescu şi ne-a comunicat că i-a reperat în sfârşit la Peştera la o bere. Sosiseră cu puţin înaintea noastră şi au plecat la plimbare fără să lase nici un semn că au ajuns. Când situaţia trebuia de drept să se calmeze pentru că în fine puteam fi liniştiţi, toată lumea a început să se certe şi să-şi dea cu părerea, oalele spărgându-se în capul meu pentru că „i-am adus”. Nu ştiu dacă am făcut bine sau rău „aducându-i” pe Răzvan şi pe Gabi în această tură, ştiu însă că m-a supărat foarte tare concluzia la care a ajuns Doru Diaconescu că eu aş fi

primit mesaj de la ei şi nu am anunţat. Cum puteam să fac aşa ceva? Ambele mesaje, atât  cel trimis de ei cât şi răspunsul nostru au fost foarte clare şi nu aveau nici o legătură cu faptul că ei au ajuns sau nu în Peştera. Aşadar, când totul trebuia să se încheie cu bine, s-a întâmplat că Răzvan şi Gabi s-au hotărât brusc să plece (supăraţi că i-am certat) la ora 21:00 spre Bolboci, iar eu şi Marius chiar am plecat la hotelul Peştera pentru a ne întâlni cu naşul nostru Dan Sprinceană. La hotel, atmosfera avea miros de porc proaspăt tăiat şi gust de chef mare, aşa că ne-am bucurat când au sosit şi ceilalţi (inclusiv dizidenţii care renunţaseră la ideea plecării).

Am gustat şi noi câte o bere, renunţând la piscină, după care am cântat „La mulţi ani!” şi i-am oferit o şampanie lui Răzvan, pentru că… era ziua lui!

Am revenit la refugiu şi în jurul orei 24:00 chiar am reuşit să ne culcăm după o zi plină de peripeţii.

Duminică  dimineaţă,  Loţi  ne-a  asigurat o omletă  substanţială după ciorba de  fasole din ziua precedentă (ţine-i Doamne obiceiul!) şi-o tablă de şuncă, aşa ca să-şi ia  revanşa că n-a putut urca cu noi la Omu (din motive de serviciu desigur…). Pe la 10:00

am plecat luându-ne rămas bun de la Geo, Loţi şi neobositul Nea Mirică, mulţumindu-le încă odată pentru tot sprijinul. Pe o ninsoare ca-n basme, eu şi Cati am plecat cu Răzvan şi Gabi, după ce viteazul. Tico a fost scos din troiene, iar cei patru băieţi rămaşi au venit pe jos până la Bolboci apoi cu o Dacie papuc carosată, în care Nicuşor era să-şi verse… amarul, după câte am aflat!

Astfel s-a încheiat încă o tură reuşită, prima din acest al 20-lea an al Chindiei!

Întocmit,

Ileana Bocanciu