Chindia Jurasic Park: septembrie 2013

Fotografii se pot vedea aici:

1. Plecare
2. Munchen - Garmisch-Partenkirchen
3. Defileu - Cabană
4. Pasul Brett
5. Gheţar - Vârf
6. Garmisch-Partenkirchen - Lege
7. Vaalsberg
8. Signal de Botrange
9. Munchen

Perioada de desfăşurare: 4 – 12 septembrie 2013

Organizare: proiect comun derulat de două organizaţii neguvernamentale din judeţul Dâmboviţa; proiectul a fost încadrat în programul „TOP 28” al Asociaţiei de Turism Chindia din Târgovişte (atingerea celei mai înalte cote din fiecare ţară a Uniunii Europene) şi în programul „Edelweiss” al Asociaţiei Ecologice Floare de Colţ din Fieni.

Participare:

- Posta Nicolae – Asociaţia de Turism Chindia

- Prundaru Marius – Asociaţia Ecologică Floare de Colţ

- Bocanciu Ileana – Asociaţia Ecologică Floare de Colţ

Mulţumiri pentru susţinere adresăm:

- TUI Travel Center prin EUROLINES România – sponsorizare transport pe ruta: Târgovişte – Sibiu – Nădlac – Passau – München şi retur;

- Primăriei Municipiului Târgovişte – susţinere logistică;

- Primăriei şi Consiliului local al oraşului Fieni – susţinere financiară;

- SC Geo-Sting SRL Târgoviște – susţinere financiară;

- SC Vădan SRL Târgoviște – susţinere financiară;

- Prietenilor care ne-au ajutat: Cătălina Posta (beţe de schi), Cristina Teodosescu (efecte personalizate), Cristi Zaharia (transport şi informaţii în Germania), Heinz Ioan (informaţii în Germania), Restaurantul „La mama Crina” (pahar pentru toastul de pe vârf); Conducere gară Eupen – Belgia (păstrare gratuită a bagajelor mari); Cetățean belgian – transport gratuit Eupen – Signal de Botrange.

Desfăşurare:

Miercuri 4 septembrie 2013 – Târgovişte – München

Am plecat din Târgovişte la ora 6:00, cu firma TUI Travel Center prin EUROLINES România, societate care ne-a asigurat bilete gratuite dus-întors. Am sosit la München a doua zi la ora 9:00 după o călătorie lungă, dar fără probleme.

Joi 5 septembrie 2013 – München – Höllentalanger-Hütte

La München am fost întâmpinaţi de prietenul nostru Cristi, care ne-a preluat din autogara ZOB (Arnulf Strasse nr.21) şi ne-a dus până în staţiunea montană Garmisch-Partenkirchen (89km). După ce ne-am documentat despre zonă şi am mai luat câteva alimente, ne-am cazat la campingul din Grainau (Schmolz) aflat la circa 10 minute, contra sumei de 10 de euro/noapte/persoană, pentru 2 zile. Am montat cortul şi am mâncat de prânz, după care, doar cu bagajele de tură am plecat în jurul orei 16:30 din Hammersbach (758m), o localitate din apropiere, luându-ne rămas bun de la Cristi, spre cabana Höllentalanger-Hütte.

Prima parte a traseului este prin pădure şi după circa o oră de urcuş am ajuns la micuţa cabană Höllental Eingangshütte (1045m) care străjuieşte intrarea în defileul Höllentalklamm. Pentru a păşi în defileu am trecut printr-o poartă metalică, după ce am plătit câte 4 euro de persoană.

Defileul este plin de cascade şi destul de umed, dar complet amenajat, cu trepte, podeţe şi tuneluri, iar la început este construit un mic muzeu cu imagini şi obiecte vechi. Am parcurs defileul într-o oră şi 15 minute, pentru ca după alte 45 de minute de urcuş susţinut să ajungem la cabana Höllentalanger-Hütte (1387m), ţinta acestei zile.

Pentru că nu aveam rezervare, am obţinut cu greu cazare după ora 21:00, la priciuri în pod, contra sumei de 22 euro/persoană. La ora 22:00 fix, s-a dat stingerea şi sala de mese extrem de animată cu doar câteva minute înainte a devenit brusc o oază de linişte.

Pe tot parcursul zilei vremea a fost frumoasă, însorită, numai bună pentru parcurgerea traseului. Noaptea a fost liniştită şi foarte înstelată, poluarea luminoasă lipsind cu desăvârşire în această zonă.

Vineri 6 septembrie 2013– Höllentalanger-Hütte – Zugspitze – Grainau

Am plecat din cabană la ora 6:30, pe întuneric, odată cu mulţi alţi turişti aflaţi în zonă, dornici ca şi noi, să ajungă pe cel mai înalt vârf al Germaniei, la 2962m. Nu peste mult timp a început să se lumineze şi în circa o oră am sosit la prima porţiune de via ferrata – Pasul Brett.

Ne-am echipat corespunzător, cu cască, ham şi lonje prevăzute cu carabiniere şi am parcurs în circa 50 de minute, fără probleme, acest prim pasaj. După încă o oră de urcuş susţinut, dar care nu mai necesită nici un fel de asigurare, am ajuns la baza gheţarului, unde am făcut o pauză puţin mai lungă, având în vedere că trebuia să ne echipăm cu colţari sau pioleţi.

Am intrat pe gheţar în jurul orei 10:00, în rând cu alţi montaniarzi, astfel că la ieşirea de pe gheţar (care presupune o atenţie sporită), se formase o coadă de circa 50 de persoane. Am întârziat aici mai bine de o oră şi, chiar dacă am fi putut ocoli şi intra mai repede din nou în traseul din perete, nu am făcut-o, pentru că toată lumea stătea la coadă. De la ieşirea de pe gheţar până sus pe vârf, traseul şerpuieşte neîntrerupt pe peretele abrupt, echipat permanent cu cabluri sau trepte.

Urcuşul pe a doua porţiune de via ferrata a durat cam 3 ore, cu scurte pauze, pentru că foarte greu găseşti câte o mică platformă unde îţi poţi trage sufletul în poziţie firească, fără să ai impresia că în orice clipă poţi să zbori din perete.

Am sosit pe vârf la ora 14:45, când norii începeau să se adune, dar am avut noroc şi am putut face fotografii cu steaguri şi sigle, am putut să bem un strop de whiskey în paharul de la „Mama Crina” şi ne-am amintit de toţi cei care ne-au ajutat să ajungem până aici sau au fost cu gândul alături de noi.

Coborârea de pe vârful Zugspitze (2962m), cel mai înalt vârf al Germaniei, se poate face spre Garmisch-Partenkirchen pe două variante: direct cu telecabina până jos (la lacul Eibsee) sau cu o altă telecabină pe un tronson scurt, după care cu trenul cu cremalieră. Indiferent de varianta aleasă, preţul este acelaşi, 29 de euro de persoană. Prețul pentru o cursă dus-întors (fie telecabină direct, fie tren/telecabină) este de 50 euro de persoană.

Noi am ales varianta cu trenuleţul, mai lungă şi mai interesantă. Eram înapoi la Grainau la ora 16:30, iar autobuzul ne-a dus gratuit până „acasă” (pe baza cartelelor primite, odată cu cazarea în camping). Seara s-a încheiat cu o cină îmbelşugată stropită cu bere tradiţională, iar după un duş fierbinte, somnul nu ne-a ocolit.

Sâmbătă 7 septembrie 2013 – Grainau – Garmisch-Partenkirchen – München – Aschaffenburg

Dimineaţă, după micul dejun, ne-am strâns bagajele şi am plecat de la campingul din Grainau până la Garmisch-Partenkirchen cu aceleaşi autobuz gratuit, apoi am luat trenul până la München contra sumei de 10 euro/persoană. În gările din Germania, nu se pot lua bilete decât de la automate, tastând informaţiile şi achitând cu card sau cu bani lichizi. Dacă nu ai bilet, controlorul îţi eliberează unul identic în tren, fără nici o problemă (cu o suprataxă de 10 %).

În jurul orei 16:30 eram din nou la München şi am căutat cea mai ieftină variantă de transport pentru a ajunge în Belgia. Nu a fost uşor să o găsim, dar până la urmă am profitat de oferta de week-end şi plecând la ora 19:06 am călătorit cu trei trenuri locale, pe ruta: München – Nüremberg – Würzburg – Aschaffenburg (353 km) contra sumei de 42 euro, toţi trei. Dacă eram cinci, suma era aceeaşi...

Duminică 8 septembrie 2013 – Aschaffenburg – Liege

De la Aschaffenburg prin Frankfurt – Koblenz – Köln până la Aachen, alţi 290 km, alte patru trenuri şi alţi 46,2 euro. Iar din Aachen la Liege, pentru 54 de km alţi 38 de euro. Aşadar, am străbătut 720 de km în 20 de ore cu opt trenuri, contra sumei de 42 de euro de persoană. Relativ puţin, având în vedere nivelul de trai şi preţurile din Germania.

Ajunşi în impresionanta gară din Liege, am mers la un punct de informare unde am aflat destule lucruri utile. Printre altele, adresa unui hotel de tineret aflat chiar în centru, preţurile pentru cazare şi modalitatea de a ajunge acolo cât mai simplu. Am călătorit cu transportul în comun, un bilet având valoarea de 1,9 euro, indiferent de câte staţii mergeai.

La ora 17:00 eram cazaţi pe strada Georges Simenon nr.2, în centrul oraşului Liege, contra sumei de 20,6 euro de persoană/noapte, sumă în care era inclus şi micul dejun. După un scurt program administrativ am pornit să explorăm oraşul cu harta în mână. Seara s-a încheiat cu bere şi cartofi prăjiţi care se găsesc peste tot pe stradă, fierbinţi şi asortaţi cu sosuri picante.

Luni 9 septembrie 2013 – Liege – Eupen – Vaalsberg – Liege

De la prima oră, am început căutările pentru închirierea unei maşini cu care urma să mergem până la cele mai înalte cote din Belgia, Olanda sau chiar Luxemburg. Din păcate însă, căutările noastre au fost fără rezultat, în schimb cu pierdere de vreme. Aşa că abia în jurul prânzului am hotărât să folosim tot transportul în comun, variantă care s-a dovedit până la urmă foarte eficientă, confortabilă şi mult mai ieftină.

Am plecat din Liege spre Eupen cu trenul (39 km) la ora 13:05, contra sumei de 6,7 euro de personă, iar din Eupen am avut imediat autobuz spre Vaals (25 km). Un bilet de autobuz, 2,9 euro. Din Vaals am urcat pe o stradă abruptă, circa 3 km până la Vaalsberg, cea mai înaltă cotă naturală a Olandei (322,5m) şi în acelaşi timp punct de intersecţie a graniţelor celor trei ţări vecine: Olanda, Belgia şi Germania. Tot aici se află şi turnul Baudouin în care am urcat contra 2,5 euro, pentru a putea admira de sus trei ţări în acelaşi timp.Ne-am întors la Liege folosind tot varianta autobuz şi tren, tocmai la timp pentru masa de seară.

Marţi 10 septembrie 2013 – Liege – Eupen – Signal de Botrange – Eupen – Aachen – Würzburg

După micul dejun, ne-am luat rămas bun de la primitoarele noastre gazde de la hotelul de tineret şi am pornit din nou spre Eupen. Am lăsat bagajele grele în gară şi am plecat din nou în căutarea autobuzului spre Signal de Botrange, cea mai înaltă cotă din Belgia.

Din păcate însă, autobuzul sosea prea târziu, aşa că am recurs la o metodă străveche şi foarte folosită pe meleagurile noastre. Foarte curând, am constatat că metoda funcţionează şi aici, iar afişul cu „BOTRANGE” a fost imediat observat de un bătrânel simpatic şi erudit, care ne-a dus până la punctul căutat, ne-a povestit o mulţime de lucruri şi apoi ne-a făcut şi o poză de grup. I-am dăruit un fanion cu oraşul Târgovişte pentru că de bani nici nu a vrut să audă.

Cea mai înaltă cotă naturală a Belgiei (694 m) se află în punctul Signal de Botrange, unde există şi o staţie meteorologică, un punct de informare şi un restaurant. Pentru a junge la cota rotundă de 700 m, belgienii au construit o movilă de 6 metri, pe care urcă nişte scări şi cresc copaci. Am făcut fotografii atât la placa indicatiare cu cota 694 m, cât şi sus, la capătul scării simbolice care urcă până la 700m.

Apoi am parcurs un traseu în circuit, de circa 2 ore, trecând pe la Parcul Natural Hautes Fagnes-Eifel şi întorcându-ne pe lângă rezervaţia naturală ce conservă turbăria Hautes Fagnes.

Până la Aachen am mers cu două autobuze, recuperându-ne desigur bagajele de la Eupen. Biletul de întoarcere cu trenul, până la München, de astă dată ne-a costat dublu, adică 86,9 euro de persoană. Am plecat la 16:18 din Aachen şi am călătorit cu 4 trenuri până la Würzburg.

Miercuri 11 septembrie 2013 – Würzburg – München – Budapesta

De la Würzburg, încă 2 trenuri şi iată-ne din nou în München, la ora 8:00 dimineaţa, tocmai la timp pentru a vizita oraşul. Am pus din nou mâna pe hartă şi am descoperit Turnul Primăriei, piaţa de fructe şi legume, Casa berii şi multe alte obiective interesante care s-au lăsat descoperite, pe măsură ce ora de plecare spre ţară se apropia.

Ne-am recuperat bagajele de la autogara ZOB (sunt cutii speciale unde, contra unei sume de 1,5 până la 5 euro, în funcţie de mărime, îţi poţi lăsa bagajul în siguranţă pentru 24 de ore) şi am fost preluaţi de autocarul firmei EUROLINES la ora 20:00.

Joi 12 septembrie 2013 – Budapesta – Nădlac – Sibiu – Târgovişte

Călătoria de la München la Târgovişte a durat ca şi la dus, 27 de ore. Nu a fost uşoară, dar nici atât de obositoare pe cât ne aşteptam. Ne-am odihnit destul de bine în maşină, obişnuiţi de-acum cu călătoria, dar şi nerăbdători să ajungem acasă.

La final, putem spune că obiectivul principal al acestei expediţii a fost atins – Vârful Zugspitze 2962m – şi în plus, steagul României a fluturat şi pe cele mai înalte cote ale Olandei şi Belgiei!

Detalii despre promovarea acţiunii în Anexa A.

Întocmit,

Posta Nicolae – Asociaţia de Turism Chindia

Bocanciu Ileana– Asociaţia Ecologică Floare de Colţ

Anexa A

PROMOVAREA ACŢIUNII

1. Communicate Media din 3 septembrie 2013

http://www.comunicatemedia.ro/EDELWEISS___ZUGSPITZE_2013_ic62972.html

2. Gazeta Dâmboviţei din 3 septembrie 2013

http://www.gazetadambovitei.ro/timp-liber/3-dambovieni-vor-privi-germania-din-cel-mai-inalt-punct/

3. Pagina de internet a Asociaţiei Ecologice Floare de Colţ din 3 septembrie 2013

http://asociatiafloaredecolt.blogspot.ro/2013/09/edelweiss-zugspitze-2013_3.html